Scared of what?

I hate those moments when I'm scared. Because of what? It doesn't matter at all. What matters its the fact that you can't control it. When weird thoughts come through your mind. Shh. Cos nobody has to know about them.. so you keep them inside you, somewhere?? Why would you be scared because of happiness or I dunno, something that normally should bring a beautiful smile on your face?
Scared because I'm there, where I never thought I'll ever be.. and I'm still pulling through.. wow! So.. maybe I should just get use to this. Its quite cosy by the way. I mean.. even when something scares me.. there is something that says "Keep going Andra!" Isn't this weird and naughty?? Ahaha.. Indeed it is. The best thing to do is stop asking around and handle it. Because if its there you can't deny it, you could but than everything would be such a mess and hey, its your chance, take it and stop caring about how scary it might be or what's waiting for you after this door,

ENTER and enjoy Andra.

Vis, fantezie, realitate si eu

Vise treze, lucide.. ati venit.

Dar asa cum ati dansat imprejurul mintii mele, asa ati plecat. Si totusi dupa ani si ani ati revenit. Aveti aceasi forma dar alta structura. Acelasi continut dar protagonistii sunt reali. DA, reali si atat de asemanatori cu cei predenti. Probabil pentru ca pe atunci nu imi erau cunoscuti. Dar acum sunt. Si asa totul a luat o completa alta intorsatura. Pentru ca sunt pe ganduri. Faptul ca visele devin realitate dupa o anumita perioada.. asta inseamna ca unele din visele pe care le-am avut ieri, acum doua saptamani sau pe care le voi avea chiar in noaptea aceasta, vor deveni realitate peste un an, poate doi sau chiar cinci!

E destul de tulburator. Si inca nu imi vine sa cred. Poate nimeni nu ma va crede, dar voi nu ati patruns in visele mele sa stiti ce a fost pe acolo si cat de similare sunt cu unele din viata reala!!

Oare ar trebui sa tinem cont, cat ar fi de putin, de unele vise, care contin locuri, persoane, intamplari nu chiar atat de ireale, fantastice.. ? Cu siguranta! Sau cel putin asta voi face eu..

Vreau..

Vreau sa zbor.. sa simt vantul cum imi mangaie pielea, cum se joaca prin parul meu..

Vreau sa stau intinsa pe iarba verde in varful unui deal.. Sa privesc cerul albastru care parca imi zambeste. Fluturii sa zburde in juru-mi iar florile sa salte miresme pretutindeni..

Vreau sa aud glasul soarelui, iar acesta sa-mi citeasca in palma. Vreau ca praful cartilor vechi din biblioteca sa ma cheme spre aventurile uitate, sa impartasim vise si idealuri. Vreau ca sunetul viorii sa continue la infinit.. da, aici in mintea mea.

Vreau nisipul fin sa-mi gadile talpile cu acea caldura patrunzatoare, ca mai apoi acorduri de valuri sa le plesneasca. Nu te lua dupa aparente! Ele nu sunt rele, doar ca se bucura de aceasta zi mai mult decat de altele trecute sau visate si incerca sa te inveseleasca si pe tine cu spuma de pe marginea lor cand ajung la mal...

Vreau sa aud sticla izbindu-se de asfaltul inghetat iar florile sa inceapa a se decora cu diamante.Vreau ca pamantul tare sa se sfarme nepasator intre degetele mainilor, fugind parca de teama ca as vrea sa-l dau de-o parte.

Eu vreau. Ce? Hmm.. daca ar sti cineva cand dor apa, sunetul, gandul sau 'eu'?!

Yai!!!

Why am I soooo happy right now?! Have no idea just this strage feeling of happiness and ah I want to fly.. Could someone borrow their wings? Pleaseee? Promise I will take care of them but arghhh I really need them!!

Only one day without them and things are becoming more out of the way than usual!

I'm gonna drink my tea and relax... I have to take my mind from the clear sky. It looks like it's waiting for me, haha, I don't mean Heaven, just the stars and my normal thoughts are asking about me. Hellooo people I'm still here!! I will always be, but you should understand that I had to get rid of those wilted petals so I can be freeeeee and grow more beautiful than ever haha, quite true :d

I'd love to fly! That's the reason I want to go SKYDIVING in Bahamas! It's a 'thing' I need to do because it's already on my 'to do list', sounds weird but yes, I do have one and it's a looong one!!

Do you have a personal 'to do list' or maybe some things that you'd want to do, places to go, dream that could become reality? yai!!! :):):):)

I can.. no I can't!

Today! Yes.

Today it's time for you to leave. It doesn't matter the fact that you told me you'll never leave me, even if you're not here, what matters is that you must do it.

It hurts, but it's better.

Like I wrote before, the reality came and I must give her my wings. I can't continue like this and you can't either. Than why am I asking about you in my dreams? No reason at all...

Or maybe there are some.. ah, many of them!

Like the fact that you mean so much to me, you made me smile more than anyone did before, I felt the most beautiful because of you, I became stronger than ever and I'm still fighting..

because I'm your perfect one and you're my everything even if we both forget about these things..

I'm still kissing the wind and I know you're watching the starts. I'm quite

sure about that. Why?

It will sound strange but these are the only places where we can meet, even if you're there and I'm here - were we can act like 'us' not just you and I, even if I'm there with you and you're here with me -

and because the moon it's up on the sky and ah I'd love to dance at midnight!!!

Would you dance with me?

realitate

Cred ca a sosit.. oare? Dar de ce acum??? Nu cred ca sunt pregatita pentru 'ea'.. Nu cred ca vreau sa fiu pregatita, pentru ca stiu ca e mai bine dar totusi va durea..

Realitatea.. Ah! Adica EA, cea care ne trezeste din visele colorate si nebune, cea care ne trage cate o palma atunci cand zburam prea sus si ne obliga sa ne intoarcem si celalalt obraz pentru a o tine minte la urmatoarea abatere.. dar totusi noi inca pastram aripile acelea. Le ascundem de EA sub vesmintele mintii care o vede dar o refuza, o intelege si ii da dreptate dar tot continua sa mearga pe drumul inimii.

Doare.. pana trece doare, iar cand va trece va durea amintirea.

Pot oare sa imi scot ochelarii si de data aceasta pentru a nu o mai putea observa? Imi doresc atat de mult sa mai pot continua dar ea vine cu pasii ei repezi si sprinteni spre mine si e hotarata sa-mi fure aripile. Unde le-as putea ascunde sa nu o las a mi le ia?! Ma poate cineva ajuta????

Unde esti atunci cand am nevoie de tine?

O, nu esti.. si de aceea vine EA dupa mine.. sa ma plesneasca cu un gram de tristete. Sa-mi absoarba pana si ultima farama de visare la.. tine.

Se aud voci impunatoare: "Vine.. E timpul sa te lasi ei. E timpul sa te lasi eiiiiii.."

E aici. Nu mai pot face nimic. Totul s-a terminat. Obrazul stang ma ustura si are imprimat realitatea.. Da, realitatea!

Te-am refuzat minute in sir. Au trecut ore iar frunzele au ingalbenit.. Picurii toamnei nu m-au putut trezi, absenta ta m-a facut sa zbor cu un nor mai sus, revederea mi-a readus fluturii primaverii in suflet iar pesimismul tau mi-a adus o sursa inexplicabila de incredere.. dar o simpla palma a realitatii a fost de ajuns.. sa imi ofileasca petalele, sa te refuz pe tine aer, soare, apa, pentru a renaste din nou, pentru a deveni EU.

Nu ma voi schimba. Tot ce voi face este sa fiu acea floare, pe care ti-am daruit-o. Dar mai frumoasa, mai vioaie si plina de culori, miresme mii si mii.. dar totusi de ce spun ca renasc din nou cand defapt merg mai departe? Simplu. Sunt ca acea floare care intr-o zi e nevoie sa o cureti de frunzele uscate pentru a o lasa sa respire si sa aiba o infatisare mai frumoasa.. Asa si eu. A venit acea zi in care realitatea mi-a detasat de trunchi frunzele uscate care erau mult prea grele, apasatoare.. care imi faceau rau, pentru a ma ajuta a evolua in continuare.

Vrei sa fii si tu o floare?

un moment si doua stari..

... Credeai vreodata ca vei simti, in acelasi timp/moment/ora, doua sau chiar mai multe sentimente total opuse? Sau ai trecut prin asta pana acum? Daca nu, iti garantez ca se va intampla, candva.
E totul foarte confuz, like a foggy day in London town.. obscur, neguros, pentru ca nu stii ce simti cu adevarat sau cum sa reactionezi, care stare sa o scoti in evidenta astazi sau atunci sau pur si simplu cat vor sta acolo, in mintea ta, inima ta?!
Momentele de genul acesta le urasc, cred, mai mult decat oricare altele in care sentimente launtrice nepotrivite ies in goana din mintea bulversata!
De ce? Simplu. Atunci macar stii 50% cam cum e situatia - somnoros, trist, singur, ploaia de afara care te induce in acea stare proper de melancolie, clar, nu va apropiati sa ma intrebati ce e cu mine (cu toate ca primul lucru care iti vine sa-l faci cand un prieten e intr-o pasa proasta e sa incerci a afla ce e in neregula cu acesta pentru a-l 'inveseli').. ca in momentele acelea tot ce vreau e sa fiu eu cea care sta pe loc in mijlocul unei incaperi pline de oameni agitati, furiosi, care alearga si alearga, vorbesc si iar vorbesc, dar eu sunt acolo, intre ei, eu cu starea mea turmentata, privind umbrele ce trec pe langa mine, nepasandu-mi.
Mai este si acea situatie in care iubesti, sau pur si simplu esti vesel, radiezi si zambesti. Privirea ta poate aduce un suras, cat ar fi el de retinut, din partea oricarei persoane din jurul tau. De ce? Fericirea, la fel ca si cascatul - haha - se transmite. Ok, asta nu inseamna ca daca eu sunt happy iar tu ai avut o intamplare nefericita, in clipa cand apar incepi a sari in sus de fericire!! Dar totusi arati ca nu e totul atat de rau si hey, esti mult mai frumoasa atunci cand zambesti :-)

Aveste stari se pot schimba pe parcurs, de aceea ai garantia 50% ca stii despre cum vei reactiona sau cat va dura!

............ Cum pot aceste stari sa ajunga a complota impotriva ta?
Ma intrebi cum ma simt. Raspunsul meu - Foarte bine, dar in acelasi timp am anumite retineri cu privire la aceasta 'bunatate'. Zambesc dar as plange. Sunt trista si totusi rad cu o pofta nebuna. Mai mult de mine probabil.
Bataile inimii accelereaza si nu stiu daca e de bine, sau nu..?!
Si totusi care e concluzia? Cum trebuie sa reactionez cand nu am nici cea mai vaga idee despre cum ma simt, si ce ar trebui sa transmit.. sau poate transmit o 'anumita' stare, hmm atunci care e aceea? Ah. Nu cred ca mai are rost sa ma invart in cerc la infinit!

Nu stiu ce simt, ce vreau, cum ar trebui, de ce trebuie.. mai e necesar, mai e acolo?
Extrem de ciudat pentru ca din nou, in acelasi timp, STIU ce vreau si pana unde, cum si de ce, pentru cand si cine, ca e acolo dar nu necesar, atunci care e problema...??